Pretuieste Familia!

little girl kissing daddy"Era vara, vara anului 1994. Nici lumina minunata a razelor de soare, nici caldura din sufletele copiilor care se bucurau de vacanta si nici chiar valurile marii care se loveau de mal, nu puteau schimba tragedia care tocmai se petrecuse intr-un sat din judetul Arges.

O tanara mamica, a carei iubire si nevinovatie i se citeau pe chip, urma sa isi planga off-ul cu prunca sa in brate, singura care ii mai putea alina din suferinta. Ii treceau prin minte atatea amintiri, secvente din viata care o loveau atat de tare incat nu se putea concentra sa gaseasca o explicatie pe care sa i-o dea fetitei sale atunci cand aceasta va creste si va intreba: "Unde e tati?"

 

Ultimul drum pe care l-a parcurs, impreuna cu barbatul cu care visa sa il aiba alaturi pana la batranete, i-a fost atat de greu incat ajunsese sa creada ca ea va fi cea care, in cateva momente, isi va simtii trupul sufocat de pamant. Simtea durere, o apasare care o facea sa urle, sa se tarasca prin pietre si sa respinga orice fel de ajutor venit din parte apropiatilor. Toti cei din jurul ei devenisera niste necunoscuti.

Fetita era acasa, si, desi ramasese cu o persoana pe care ochisorii ei nu o cunosteau, se simtea bine, radea si gonganea. Cu siguranta spiritul tatalui sau ii tinea companie si ca de fiecare data micuta primea un ocean de pupici si caldura barbateasca, lucruri care o faceau sa se simta protejata indiferent de mediul in care se afla sau cine o insotea trupeste.

Multimea de urlete si plansete ma fac sa revin asupra celei dintaia scena. Aici erau ultimele clipe in lumina ale trupului unui om nevinovat pe care soarta l-a impins catre intuneric. I-a trecut timpul, acum el nu mai este. Familia indurerata si apropiatii care incearca sa aduca un gram de consolare printre tonele de suferinta, se indreapta spre casa. Mesele erau deja aranjate, lumea se aseaza si asteapta sa fie servita.

Femeia indurerata fuge in casa, isi strange la piept micuta si, stergandu-si cu baticul negru lacrimile care ii inundau obrajii, o intreaba: " de ce puiule? Cu ce am gresit noi ?".

Fetita o privea cu niste ochi mari, dar parca pierduti, si nu intelegea de ce mama ii vorbeste cu o voce tremuranda. Au iesit afara si ajunse in mijlocul multimii din curtea casei unde copilarise cel care acum era absent, cea mica isi indreapta privirea spre cei din dreapta, apoi spre cei din stanga, cautand insistent privirea tatalui, care nu aparea de nicaieri.

A incepus sa planga, spera ca el o va auzi, insa nici asa taticul nu apare. Si nici pana acum, dupa optsprezece ani, el nu a mai venit, insa cei doi au mai comunicat de 2 ori cand el i-a aparut micutei in vise. Am scris aceasta poveste plangand, poate ea ma va ajuta sa il mai visez macat o data sa ii arat cat de mult il iubesc si cat mi-as dori sa revina in viata mea, in familia mea…

As fi preferat sa fie plecat intr-o calatorie cu o mie si una de femei si sa aiba un "oras" intreg de urmasi, dar sa se intoarca la noi, si eu si mama l-am fi iertat fara ca el sa ne ceara acest lucru. Poate povestioara mea va va ajuta pe voi, cititorii, sa va pretuiti mai mult familia pentru ca, odata ce unul din ei pleaca nici macar plansul, nimic din lumea asta nu-l va mai putea aduce inapoi.

Atat am avut de spus, asta e tot ce imi lipseste in viata, dragostea de tata!!!"

sursa: imparte.ro

Lasă un răspuns

Or

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.